ocru

română

Etimologie

Din franceză ocre.

Pronunție

• AFI: /'o.kru/

Substantiv

Declinarea substantivului ocru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocru	invariabil
Articulat	ocrul	invariabil
Genitiv-Dativ	ocrului	invariabil
Vocativ	ocrule	invariabil

1. varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele.
2. vopsea preparată din ocru.
3. (adesea adjectival) culoare galbenă-brună.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curo

Referințe

• DEX '98 via DEX online