Etimologie

Din franceză variete < latină varietas, varietatis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
varietate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ varietate varietăți
Articulat varietatea varietățile
Genitiv-Dativ varietății varietăților
Vocativ varietate varietăților
  1. calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate.
  2. (la pl.) spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc.
  3. formă (diferită), soi (deosebit).
  4. (biol.) individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei.


Traduceri

Referințe