varietate
Etimologie
Din franceză variete < latină varietas, varietatis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului varietate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | varietate | varietăți |
Articulat | varietatea | varietățile |
Genitiv-Dativ | varietății | varietăților |
Vocativ | varietate | varietăților |
- calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate.
- (la pl.) spectacol distractiv, ușor, alcătuit din cântece, dansuri, numere de circ, recitări, cuplete etc.
- formă (diferită), soi (deosebit).
- (biol.) individ (sau grup de indivizi) care se diferențiază în cadrul unei specii prin unele particularități morfologice; categorie sistematică inferioară speciei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online