română

Etimologie

Din latină occurrere (după curge).

Pronunție

  • AFI: /o'kur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
ocurge
Infinitiv a ocurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ocurgă
Participiu ocurs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (înv.) a se întâmpla, a surveni.


Traduceri

Referințe