ofițerime

română

Etimologie

Din ofițer + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /o.fi.ʦe'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului ofițerime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ofițerime	invariabil
Articulat	ofițerimea	invariabil
Genitiv-Dativ	ofițerimii	invariabil
Vocativ	ofițerime	invariabil

1. (cu sens colectiv) corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri; totalitatea ofițerilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online