corp
Etimologie
Din latină corpus. Confer franceză corps, italiană corpo.
Pronunție
- AFI: /korp/
Substantiv
Declinarea substantivului corp | ||
n. și m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | corp | corpi/corpuri |
Articulat | corpul | corpii/corpurile |
Genitiv-Dativ | corpului | corpilor/corpurilor |
Vocativ | ' | ' |
I.
- totalitatea organelor unei ființe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic și funcțional; trup.
- Sufletul și corpul.
- cadavru.
- denumire a unor structuri anatomice.
- Omul este alcătuit din cap, gât, corp și membre.
- Corp galben.
- partea principală a unui obiect, a unei construcții, a unei mașini etc.
- conținutul unei scrisori (fără formula de introducere și de încheiere și fără adresă); cuprinsul unei cărți.
- (fiz.) agregat de molecule, porțiune de materie cu masă diferită de zero.
- (chim.) substanța definită (organică sau anorganică).
II.
- totalitatea persoanelor care, prin funcție sau prin profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
- (cu determinări introduse de prepozitia "de") mare [unitate] militară, cuprinzând mai multe divizii, de obicei de aceeași categorie.
- Corp de aviație.
Sinonime
I.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- corp ceresc
- corp compus
- corp constituit
- corp de casă, corp de case
- corp de gardă
- corp de legi
- corp de literă
- corp de trupă
- corp delict
- corp geometric
- corp legislativ, corp legiuitor
- corp simplu
- corp străin
Locuțiuni
- Corp la corp = (despre modul de desfășurare a luptelor) față în față, pieptiș, deschis, în luptă dreaptă; p. ext. înverșunat, aprig.
- De corp = care se referă la trup; care se poartă direct pe piele.
Expresii
- A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva
- Corp de casă (sau de case) = clădire, casă mare (cu mai multe apartamente sau aripi
Traduceri
organismul considerat ca un tot anatomic și funcțional
|
|