oftică

română

Variante

• oftigă

Etimologie

Din neogreacă ωχτικασ (óhtikas).

Pronunție

• AFI: /'of.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului oftică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oftică	oftici
Articulat	oftica	ofticile
Genitiv-Dativ	ofticii	ofticilor
Vocativ	oftică	ofticilor

1. (pop.) tuberculoză pulmonară; ftizie.

Cuvinte derivate

• oftica
• ofticos

Expresii

• (fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi
• A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cofița

Referințe

• DEX '98 via DEX online