oftica

română

Etimologie

Din oftică.

Pronunție

• AFI: /of.ti'ka/

Verb

Conjugarea verbului oftica
Infinitiv	a oftica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	oftic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oftice
Participiu	ofticat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (pop.) a se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) chinui, a (-și) învenina viața, a (se) supăra, a (se) amărî tare.

Cuvinte derivate

• ofticare
• ofticat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cofița

Referințe

• DEX '98 via DEX online