oiseau
(français)
Etimologie
Atestat în 1100; franceză medie oyseau, care provine din franceză veche oisel < latină târzie aucellus („păsărică, păsărea”), din latină populară *avicellus, forma de diminutiv al lui avis („pasăre”), din proto-italică *awis.
Înrudit cu catalană ocell, aucell, italiană uccello și occitană aucèl.
Pronunție
Substantiv
oiseau m., oiseaux pl.
- (ornit.) pasăre
- Les anciens observaient le vol des oiseaux.
- (argou; peior.) persoană jovială, extravagantă
- Quel drôle d'oiseau!
- (fig.) avion
- (fam.; în limbajul copiilor) puță
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Expresii
- à chaque oiseau son nid est beau
- c'est l'oiseau matinal qui attrape le ver
- il a battu les buissons et un autre a pris les oiseaux
- le petit oiseau va sortir
- l'oiseau s'est envolé
- petit à petit, l'oiseau fait son nid