orânduire

română

Etimologie

Din orândui.

Pronunție

• AFI: /o.rɨn.du'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului orânduire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orânduire	orânduiri
Articulat	orânduirea	orânduirile
Genitiv-Dativ	orânduirii	orânduirilor
Vocativ	orânduire, orânduireo	orânduirilor

1. acțiunea de a orândui și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a orândui