orânduitoare
română
Etimologie
Din orânduitor.
Pronunție
- AFI: /o.rɨn.du.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului orânduitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orânduitoare | orânduitoare |
| Articulat | orânduitoarea | orânduitoarele |
| Genitiv-Dativ | orânduitoarei | orânduitoarelor |
| Vocativ | orânduitoareo | orânduitoarelor |
- (înv.) persoană care orânduiește, care organizează; organizatoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online