română

Etimologie

Din a orândui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /o.rɨn.du.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
orânduitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orânduitor orânduitori
Articulat orânduitorul orânduitorii
Genitiv-Dativ orânduitorului orânduitorilor
Vocativ orânduitorule orânduitorilor
  1. (înv.) persoană care orânduiește, care organizează; organizator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe