oratoare

română

Etimologie

Din latină orator.

Pronunție

• AFI: /o.ra'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului oratoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oratoare	oratoare
Articulat	oratoarea	oratoarele
Genitiv-Dativ	oratoarei	oratoarelor
Vocativ	'	'

1. femeie care ține un discurs în public (făcând uz de un stil elevat).
2. femeie care are darul de a vorbi frumos și liber în public; vorbitor.

Traduceri

Traduceri