orbălțitură
română
Variante
Etimologie
Din a (se) orbălți + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /or.bəl.ʦi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului orbălțitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orbălțitură | orbălțituri |
| Articulat | orbălțitura | orbălțiturile |
| Genitiv-Dativ | orbălțiturii | orbălțiturilor |
| Vocativ | orbălțitură | orbălțiturilor |
- (reg.) orbalț.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online