Etimologie

Din orbeți.

Pronunție

  • AFI: /or.be'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
orbețire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orbețire orbețiri
Articulat orbețirea orbețirile
Genitiv-Dativ orbețirii orbețirilor
Vocativ orbețire, orbețireo orbețirilor
  1. acțiunea de a orbeți și rezultatul ei.


Traduceri