ordonator

română

Etimologie

Din franceză ordonnateur.

Pronunție

• AFI: /or.do.na'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului ordonator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ordonator	ordonatori
Articulat	ordonatorul	ordonatorii
Genitiv-Dativ	ordonatorului	ordonatorilor
Vocativ	ordonatorule	ordonatorilor

1. conducător al unei instituții bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri și de cheltuieli al instituției.

Cuvinte derivate

• ordonatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online