orologier
română
Etimologie
Din orologiu + sufixul -ar (după franceză horloger).
Pronunție
- AFI: /o.ro.lo.ʤi'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului orologier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orologier | orologieri |
| Articulat | orologierul | orologierii |
| Genitiv-Dativ | orologierului | orologierilor |
| Vocativ | orologierule | orologierilor |
- (rar) ceasornicar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online