română

Etimologie

Din a osebi.

Pronunție

  • AFI: /o.se'bit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
osebit
Singular Plural
Masculin osebit osebiți
Feminin osebită osebite
Neutru osebit osebite
  1. (înv. și pop.) deosebit, diferit.
  2. care iese din comun; ales, remarcabil; (p.ext.) foarte mare.

Locuțiuni

  • (loc.prep.) Osebit de... = în afară de..., pe lângă.


Traduceri

Anagrame

Referințe