română

Etimologie

Din a otrăvi.

Pronunție

  • AFI: /o.trə'vit/


Substantiv


Declinarea substantivului
otrăvit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ otrăvit otrăvite
Articulat otrăvitul otrăvitele
Genitiv-Dativ otrăvitului otrăvitelor
Vocativ otrăvitule otrăvitelor
  1. (rar) otrăvire.


Traduceri

Etimologie

Din a otrăvi.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
otrăvit
Singular Plural
Masculin otrăvit otrăviți
Feminin otrăvită otrăvite
Neutru otrăvit otrăvite
  1. (adesea substantivat) căruia i s-a dat sau care a luat otravă; care s-a intoxicat sau care s-a omorât cu otravă.
  2. care conține otravă; în care s-a pus otravă; otrăvitor, veninos.
  3. (fig.) supărat, amărât, înveninat.


Traduceri

Referințe