păcănire

română

Etimologie

Din păcăni.

Pronunție

• AFI: /pə.kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului păcănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	păcănire	păcăniri
Articulat	păcănirea	păcănirile
Genitiv-Dativ	păcănirii	păcănirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a păcăni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri