pămânțel

română

Etimologie

Din pământ + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /pə.mɨn'ʦel/

Substantiv

Declinarea substantivului pămânțel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pămânțel	pămânțele
Articulat	pămânțelul	pămânțelele
Genitiv-Dativ	pămânțelului	pămânțelelor
Vocativ	pămânțelule	pămânțelelor

1. diminutiv al lui pământ.
2. argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor.
3. (geol.) diatomit; kiselgur.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online