pictură
Etimologie
Din latină pictura.
Pronunție
- AFI: /pic.ˈtu.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului pictură | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pictură | picturi |
Articulat | pictura | picturile |
Genitiv-Dativ | picturii | picturilor |
Vocativ | ' | ' |
- ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfășurate pe o suprafață plană.
- Învață pictura.
- Pictura este o artă.
- lucrare artistică executată de un pictor.
- O pictură în ulei.
- ansamblul creațiilor plastice care definesc personalitatea unui pictor.
- ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală etc.
- (fig.) descriere sugestivă (într-o operă beletristică) a fizicului și a caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și din natură etc.
Sinonime
- 1: (înv. și pop.) zugrăveală, zugrăvit, (înv.) zugrăvie
- 2: (concr.) pânză, tablou, (înv. și pop.) zugrăveală, (reg.) chip, (înv.) nacazlâc, zugrăvitură
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
artă a reprezentării de peisaje din natură, ființe, obiecte cu ajutorul culorilor
|
operă artistică executată de un pictor
|
|