părăsire
Etimologie
Din părăsi.
Pronunție
- AFI: /pə.rəˈsi.re/
Substantiv
Declinarea substantivului părăsire | ||
' | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | părăsire | părăsiri |
Articulat | ' | ' |
Genitiv-Dativ | ' | ' |
Vocativ | ' | ' |
- Stare a persoanei, a locului etc. părăsit.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- În părăsire = (care este) în stare proastă, în ruină; abandonat, părăsit.