abandon
Etimologie
Din franceză abandon.
Pronunție
- AFI: /a.banˈdon/
Substantiv
Declinarea substantivului abandon | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | abandon | abandonuri |
Articulat | abandonul | abandonurile |
Genitiv-Dativ | abandonului | abandonurilor |
Vocativ | ' | ' |
- părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, familiei etc.
- Abandonul familiei.
- părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
- renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă.
Sinonime
- 1-3: abandonare, părăsire, renunțare
Cuvinte derivate
Traduceri
părăsire, renunțare
|
|
Referințe
(English)
Etimologie
Din engleza medie abandounen < franceza veche abandoner, după a bandon. Origine latină.
Pronunție
- AFI: /əˈbændən/
Substantiv
abandon, pl. abandons
- cedare completă în fața naturii impulsive a personalității
Verb
Conjugarea verbului to abandon | |
Infinitiv | to abandon |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
abandons |
Trecut simplu | abandoned |
Participiu trecut | abandoned |
Participiu prezent | abandoning |
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Referințe
(français)
Etimologie
Din a bandon < origine latină.
Pronunție
- AFI: /a.bɑ̃.dɔ̃/
Substantiv
abandon m., abandons pl.