perchiziționare

română

Etimologie

Din perchiziționa.

Pronunție

• AFI: /per.ki.zi.ʦi.o'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului perchiziționare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	perchiziționare	perchiziționări
Articulat	perchiziționarea	perchiziționările
Genitiv-Dativ	perchiziționării	perchiziționărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a perchiziționa și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri