peremptoriu

română

Etimologie

Din latină peremptorius, franceză péremptoire.

Pronunție

• AFI: /pe.remp'to.rju/

Adjectiv

Declinarea adjectivului peremptoriu
	Singular	Plural
Masculin	peremptoriu	peremptorii
Feminin	peremptorie	peremptorii
Neutru	peremptoriu	peremptorii

1. care este de netăgăduit; imposibil de a fi contestat.

   Acțiunea sa este peremptorie.

Sinonime

• categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit

Traduceri

Traduceri

franceză: péremptoire (français)