philologue

franceză

(français)

Etimologie

Forma philologe a fost atestată în 1534; din latină philologus < greacă antică φιλόλογος (philólogos, „cel care iubește cuvinte; savant erudit”).

Pronunție

• AFI: /fi.lɔ.lɔg/

Substantiv

philologue m.f., philologues pl.

1. (filol.) filolog, filologă

Cuvinte compuse

• philologie
• philologique

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire