pieptăruț

română

Etimologie

Din pieptar + sufixul -uț.

Pronunție

• AFI: /pjep.təˈruʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului pieptăruț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pieptăruț	pieptăruțe
Articulat	pieptăruțul	pieptăruțele
Genitiv-Dativ	pieptăruțului	pieptăruțelor
Vocativ	pieptăruțule	pieptăruțelor

1. (reg.) pieptăraș.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online