română

Etimologie

Din piept + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /pjep'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
pieptar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pieptar pieptare
Articulat pieptarul pieptarele
Genitiv-Dativ pieptarului pieptarelor
Vocativ pieptarule pieptarelor
  1. obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; (spec.) cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță.
  2. obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului.
  3. bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul.
  4. curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe