pirum
(Latina)
Etimologie
Un împrumut dintr-un substrat necunoscut mediteranean, probabil ca (a)pisom, o formă reflectată în greacă antică ἄπιον (ápion, „pară”) și ἄπιος (ápios, „păr”).
Pronunție
- AFI: /ˈpi.rum/
Substantiv
| Declinarea substantivului pirum | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | pirum | pira |
| Genitiv | pirī | pirōrum |
| Dativ | pirō | pirīs |
| Acuzativ | pirum | pira |
| Ablativ | pirō | pirīs |
| Vocativ | pirum | pira |
- (bot.) pară