pizmătăreț
română
Etimologie
Din pizmătar (învechit „pizmaș” < neogreacă) + sufixul -αρεț (-ăreț).
Pronunție
- AFI: /piz.mə.tə'reʦ/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului pizmătăreț | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | pizmătăreț | pizmătăreți |
| Feminin | pizmătăreață | pizmătărețe |
| Neutru | pizmătăreț | pizmătărețe |
- (rar) pizmaș.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online