Plăntuțe

română

Etimologie

Din plantă + -uță.

Pronunție

  • AFI: /plən'tu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăntuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăntuță plăntuțe
Articulat plăntuța plăntuțele
Genitiv-Dativ plăntuței plăntuțelor
Vocativ plăntuțo plăntuțelor
  1. (bot.) diminutiv al lui plantă; plantă mică, tânără.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe