plănuire

română

Etimologie

Din plănui.

Pronunție

• AFI: /plə.nu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului plănuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plănuire	plănuiri
Articulat	plănuirea	plănuirile
Genitiv-Dativ	plănuirii	plănuirilor
Vocativ	plănuire, plănuireo	plănuirilor

1. acțiunea de a plănui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri