plăpumar

română

Etimologie

Din plapumă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /plə.pu'mar/

Substantiv

Declinarea substantivului plăpumar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăpumar	plăpumari
Articulat	plăpumarul	plăpumarii
Genitiv-Dativ	plăpumarului	plăpumarilor
Vocativ	plăpumarule	plăpumarilor

1. persoană care se ocupă cu confecționarea (și cu vânzarea) plăpumilor.

Cuvinte derivate

• plăpumăreasă
• plăpumărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online