ocupa

Vezi și : ocupă

română

Din latină occupare, franceză occuper.

(v.tranz.) a pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forța armată un teritoriu, un oraș etc.; a cuceri.
(v.tranz.) a lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosință un imobil, un spațiu locativ.
(v.tranz.) a se întinde pe o suprafață, a se situa.
(v.tranz.) a reține, a rezerva.
(v.tranz.) a lua în primire, a deține un post, o funcție etc.
(v.tranz.) (fig.) a deține un loc într-o ierarhie.
(v.refl.) a lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupație sau profesiune; a se îndeletnici cu...
(v.refl.) (cu determinări introduse prin prep. „de”) a se consacra unei preocupări temporare.
(v.tranz.) (înv.) a preocupa, a absorbi.
(v.refl.) a se interesa, a se îngriji de cineva sau de ceva; a acorda atenție deosebită.

Din ocupa.