plașcă
română
Etimologie
Din slavă (veche) plastŭ.
Pronunție
- AFI: /'plaʃ.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului plașcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plașcă | plăști |
| Articulat | plașca | plăștile |
| Genitiv-Dativ | plăștii | plăștilor |
| Vocativ | plașcă | plăștilor |
- (reg.) un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online