plaine

Vezi și : Plaine, plainé

franceză

(français)

Etimologie

Din latină plānus („plan, neted”). Confer plain.

Pronunție

• AFI: /plɛn/
•  Audio^fișier

Substantiv

plaine f., plaines pl.

1. (geogr.) câmpie
2. (p.ext.) întindere

   Le lac formait une immense plaine d'eau.

Sinonime

• 1: (geogr.) (înv.) planure

Antonime

• 1: (geogr.) montagne

Cuvinte derivate

• pénéplaine
• plainer
• plainette
• planier

Cuvinte compuse

• plaine abyssale
• plaine alluviale
• plaine littorale

Cuvinte apropiate

• plain

Omofone

• pleine

Vezi și

• altiplano

Etimologie

Din plainer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru plainer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru plainer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru plainer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru plainer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru plainer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire