plantare
Etimologie
Din planta + re.
Pronunție
- AFI: /plan'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului plantare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plantare | plantări |
| Articulat | plantarea | plantările |
| Genitiv-Dativ | plantării | plantărilor |
| Vocativ | plantareo | plantărilor |
- acțiunea de a (se) planta și rezultatul ei.
Sinonime
- plantat, plantație, presădire, punere, pus, răsădire, răsădit, sădire, sădit, transplantare, transplantație