pleasc

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /ple̯ask/

Interjecție

1. onomatopee care imită zgomotul produs de limbă când se desprinde brusc de cerul gurii (când se mănâncă cu lăcomie).

Cuvinte derivate

• plescăi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pălesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online