desprinde

română

Conjugarea verbului desprinde
Infinitiv	a desprinde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	desprind
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să desprindă
Participiu	desprins
Conjugare	III

(v.tranz.) a desface un lucru de altul cu care este unit, prins; a separa.
(v.tranz.) a rupe, a dezlipi și a scoate sau a lua ceva din locul în care a fost prins, așezat, pus.
(v.tranz.) a desface un obiect din balamalele, nasturii, copcile, șireturile etc. care îl susțin.
(v.tranz.) a lua din cui sau din cuier.
(v.tranz.) a scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune; a dejuga, a deshăma.
(v.refl.) a se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins, fixat; a se detașa.
(v.refl.) a se desface dintr-un tot, a se separa; (p.ext.) a se contura, a se desluși.
(v.refl.) (despre oameni) a ieși dintr-un grup sau dintr-o mulțime, a se detașa.
(v.refl.) (rar) a se despărți, a se separa de cineva.
(v.refl.) (fig.) a rezulta, a reieși.
(v.refl.) a se distinge, a se înțelege, a se auzi.