plenuire

română

Etimologie

Din plenui.

Pronunție

• AFI: /ple.nu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului plenuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plenuire	plenuiri
Articulat	plenuirea	plenuirile
Genitiv-Dativ	plenuirii	plenuirilor
Vocativ	plenuire, plenuireo	plenuirilor

1. acțiunea de a plenui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri