plic
Etimologie
Din neogreacă πλίκος (plíkos), din italiană plico.
Pronunție
- AFI: /plik/
Substantiv
Declinarea substantivului plic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plic | plicuri |
Articulat | plicul | plicurile |
Genitiv-Dativ | plicului | plicurilor |
Vocativ | ' | ' |
- pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor.
Traduceri
Traduceri