plictisire
română
Etimologie
Din plictisi.
Pronunție
- AFI: /plik.ti'si.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului plictisire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plictisire | plictisiri |
| Articulat | plictisirea | plictisirile |
| Genitiv-Dativ | plictisirii | plictisirilor |
| Vocativ | plictisire, plictisireo | plictisirilor |
- acțiunea de a plictisi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri