plictisire

română

Etimologie

Din plictisi.

Pronunție

• AFI: /plik.ti'si.re/

Substantiv

Declinarea substantivului plictisire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plictisire	plictisiri
Articulat	plictisirea	plictisirile
Genitiv-Dativ	plictisirii	plictisirilor
Vocativ	plictisire, plictisireo	plictisirilor

1. acțiunea de a plictisi și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri