poignée

franceză

(français)

Etimologie

Din poing („pumn”) + -ée.

Pronunție

• AFI: /pwa.ɲe/
•  Audio^fișier

Substantiv

poignée f., poignées pl.

1. (despre cantități) o mână (de), un pumn (de)
2. (fig.) câtva, câțiva, câtăva, câteva
3. (spec.) strângere de mână
4. (spec.) strânsoare
5. (spec.) mâner

Sinonime

• 3: poignée de main

Cuvinte compuse

• poignée de main
• poignée de porte

Cuvinte apropiate

• poing
• poigne
• poigner

Locuțiuni

• à poignée
• à poignées, par poignées

Etimologie

Din poigner.

Verb

1. forma de participiu trecut la feminin singular pentru poigner.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire