polițmaistru

română

Etimologie

Din rusă полицмeистeр (polițmeister), germană Polizmeister.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului polițmaistru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polițmaistru	polițmaiștri
Articulat	polițmaistrul	polițmaiștrii
Genitiv-Dativ	polițmaistrului	polițmaiștrilor
Vocativ	polițmaistrule	polițmaiștrilor

1. (înv.) polițai.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online