poligeneză
română
Etimologie
Din franceză polygenèse.
Pronunție
- AFI: /po.li.ʤe'ne.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului poligeneză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poligeneză | poligeneze |
| Articulat | poligeneza | poligenezele |
| Genitiv-Dativ | poligenezei | poligenezelor |
| Vocativ | poligenezo | poligenezelor |
- concepție conform căreia fenomenele din natură și din societate au geneză multiplă.
Traduceri
concepție
|
|