polis

română

Etimologie

Din greacă (veche) πολισ (polis).

Pronunție

• AFI: /'po.lis/

Substantiv

Declinarea substantivului polis
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	polis	polisuri
Articulat	polisul	polisurile
Genitiv-Dativ	polisului	polisurilor
Vocativ	polisule	polisurilor

1. formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online