ponciș

română

Etimologie

Din ponc (regionalism pentru „deal” < maghiară) + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /pon'ʧiʃ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ponciș
	Singular	Plural
Masculin	ponciș	ponciși
Feminin	poncișă	poncișe
Neutru	ponciș	poncișe

1. (reg.) (despre ochi) încrucișat, sașiu.
2. (despre terenuri) foarte înclinat, abrupt, pieziș.

Expresii

• (adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor

Traduceri

Traduceri

Adverb

1. cruciș, chiorâș; (fig.) cu ciudă, cu dușmănie.

   A se uita ponciș.

2. de-a curmezișul, pieziș.

Expresii

• (substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online