deal
română
Etimologie
Origine disputată. Poate de origine autohtonă, reprezentând rădăcina proto-indo-europeană *dʰol-, *dʰel-[1].
Înrudit cu slavă (veche) dĕlŭ și proto-germanică *dalą.
Pronunție
- AFI: /de̯al/
Substantiv
| Declinarea substantivului deal | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deal | dealuri |
| Articulat | dealul | dealurile |
| Genitiv-Dativ | dealului | dealurilor |
| Vocativ | dealule | dealurilor |
- formă de relief pozitivă care se prezintă ca o ridicătură a scoarței pământului mai mică decât muntele, dar mai mare decât colina.
- (reg.) regiune de vii; vie, podgorie.
- A pleca la deal.
- zonă a ogoarelor.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) La deal = în sensul urcușului, în sus.
- (loc. prep.) (De) la deal de... = mai sus de..., în sus de...
Expresii
- (fam.) Dă la deal, dă la vale = se silește în toate chipurile, încearcă toate posibilitățile
- Greu la deal și greu la vale = oricum faci, e tot greu
- Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume
- Deal cu deal se întâlnește, dar (încă) om cu om = se spune cu ocazia unei întâlniri neașteptate, sau în nădejdea unei revederi posibile
Traduceri
ridicătură de teren mai joasă decât muntele, având înălțimea între 200 și 800 metri
|
|
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie delen, care provine din engleza veche dǣlan.
Pronunție
- AFI: /dil/
Substantiv
deal, pl. deals
Verb
| Conjugarea verbului to deal | |
| Infinitiv | to deal |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
deals |
| Trecut simplu | dealt |
| Participiu trecut | dealt |
| Participiu prezent | dealing |