poncire

română

Etimologie

Din ponci.

Pronunție

• AFI: /pon'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului poncire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poncire	ponciri
Articulat	poncirea	poncirile
Genitiv-Dativ	poncirii	poncirilor
Vocativ	poncire, poncireo	poncirilor

1. acțiunea de a ponci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri