poslețire

română

Etimologie

Din posleți.

Pronunție

• AFI: /pos.le'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului poslețire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poslețire	poslețiri
Articulat	poslețirea	poslețirile
Genitiv-Dativ	poslețirii	poslețirilor
Vocativ	poslețire, poslețireo	poslețirilor

1. acțiunea de a posleți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri